Ce sunt mareele și de ce Marea Neagră aproape că nu le are

Mareele sunt ridicări și coborâri periodice ale nivelului mării, produse în principal de atracția gravitațională a Lunii și, într-o măsură mai mică, a Soarelui. În unele locuri, diferența dintre apa înaltă și apa joasă se vede ușor pe plajă sau în port. La Marea Neagră, variația produsă de maree este de obicei atât de mică încât un vizitator nu o observă.

Marea Neagră are totuși maree. Apa sa răspunde la influența Lunii și a Soarelui, însă bazinul nu favorizează formarea unor oscilații mari. În plus, legătura cu Marea Mediterană trece prin strâmtori înguste și prin Marea Marmara, astfel că mareele din exterior pătrund foarte slab. La țărmul românesc, vântul și schimbările de presiune atmosferică pot modifica nivelul apei mai vizibil decât mișcarea mareică obișnuită.

Diferența contează când observi că apa a urcat pe nisip după o zi cu vânt sau că a coborât într-o dimineață liniștită. Schimbarea nu este automat flux sau reflux. Ca să o explici, trebuie să separi ritmul previzibil al mareelor de efectele vremii și de particularitățile Mării Negre. Aceleași forțe acționează asupra tuturor mărilor, dar forma bazinului și legăturile cu oceanul schimbă rezultatul văzut pe coastă. De aceea, două țărmuri pot avea maree cu înălțimi diferite.

Cum produc Luna și Soarele mareele

Luna atrage Pământul și apa de la suprafața lui. Forța ei nu este identică peste tot, deoarece partea Pământului orientată spre Lună se află mai aproape de aceasta decât partea opusă. Diferența dintre aceste atracții contribuie la formarea a două zone în care apa tinde să fie mai înaltă. Între ele se află zone cu nivel mai scăzut.

Pe măsură ce Pământul se rotește, multe locuri de pe coastă trec prin aceste zone. Astfel apar, în numeroase regiuni, două perioade de apă înaltă și două de apă joasă într-o zi lunară. Urcarea nivelului se numește flux, iar coborârea, reflux. Înălțimea și orele la care apar diferă însă de la un țărm la altul.

Și Soarele influențează mareele. Deși are o masă mult mai mare, este mult mai departe de Pământ, astfel că efectul său mareic este mai slab decât cel al Lunii. Când Soarele, Pământul și Luna sunt aproximativ aliniate, în preajma Lunii noi și a Lunii pline, diferența dintre apa înaltă și cea joasă tinde să crească. În preajma primului și ultimului pătrar, această diferență tinde să fie mai mică.

Atracția astronomică stabilește ritmul de bază. Pentru a afla cât urcă efectiv apa într-un anumit port, trebuie luate în calcul și forma coastei, adâncimea apei și felul în care se deplasează valul mareic prin bazin.

De ce mareele sunt mari pe unele coaste și mici pe altele

Mareea nu ridică apa tuturor mărilor cu aceeași înălțime. Unele bazine sunt larg deschise spre ocean, iar valul mareic poate pătrunde și se poate propaga prin ele. În altele, legătura cu oceanul este îngustă sau traseul trece prin mai multe strâmtori. Aceste diferențe schimbă cât din mișcarea apei ajunge la coastă.

Forma țărmului poate amplifica mareea. Într-un golf care se îngustează, apa împinsă spre interior poate urca mult. Contează și adâncimea, deoarece ea influențează viteza cu care se deplasează valul mareic. Dacă ritmul acestuia se potrivește cu modul în care apa oscilează în mod natural într-un bazin, înălțimea poate crește și mai mult.

De aceea, nu este suficient să spui că o mare are maree mici fiindcă este mai mică decât un ocean. Contează felul în care întregul bazin răspunde la forțele Lunii și ale Soarelui. Două locuri aflate la distanță mică pot avea diferențe vizibile dacă se află în golfuri cu forme diferite.

Înălțimea mareei se măsoară ca diferență dintre nivelul apei înalte și cel al apei joase. În unele regiuni ale lumii, aceasta ajunge la câțiva metri și lasă descoperite întinderi mari de țărm. În altele, variația este de ordinul centimetrilor și poate fi identificată mai ușor cu instrumente decât cu ochiul liber.

De ce Marea Neagră are maree atât de mici

Marea Neagră este un bazin aproape închis. Legătura ei cu apele oceanice trece prin Bosfor, Marea Marmara, Dardanele și apoi Marea Mediterană. Strâmtorile limitează pătrunderea oscilațiilor mareice din exterior. Marea Neagră răspunde în principal la atracția Lunii și a Soarelui prin mișcări formate în propriul bazin.

Acest răspuns există, dar este mic în cea mai mare parte a mării. În multe locuri, componentele obișnuite ale mareei au amplitudini de numai câțiva centimetri. Valorile nu sunt identice pe toate coastele. În unele zone din nord-vest, forma bazinului poate amplifica oscilația mai mult decât în alte părți.

Așadar, afirmația că Marea Neagră nu are maree este o simplificare. Mareele pot fi măsurate și pot fi separate de alte variații ale nivelului apei prin observații făcute în timp. Pentru cine stă pe plajă câteva ore, ele rămân însă greu de remarcat. Nu apare retragerea amplă și regulată a apei pe care o poți vedea pe anumite coaste oceanice.

Nici legătura cu Mediterana nu înseamnă că cele două mări trebuie să aibă maree asemănătoare. Între ele se află strâmtori și un alt bazin marin, iar valurile mareice se modifică pe acest traseu. La fiecare coastă contează răspunsul local al apei.

Ce schimbă nivelul apei pe litoralul românesc

Dacă observi că marea a înaintat mult pe plajă, vântul este adesea o explicație mai importantă decât mareea. Un vânt puternic poate împinge apa spre țărm și îi poate ridica nivelul. Când bate din altă direcție, poate contribui la coborârea lui. Efectul depinde de intensitatea și durata vântului, precum și de forma coastei.

Presiunea atmosferică influențează, la rândul ei, nivelul mării. În timpul furtunilor, acțiunea combinată a vântului și a presiunii poate produce schimbări mult mai vizibile decât mareea obișnuită. Valurile care se sparg pe plajă adaugă o mișcare rapidă a apei, dar aceasta este diferită de ridicarea periodică a nivelului mării.

Există și variații mai lente, legate de aportul râurilor, precipitații și schimbul de apă prin strâmtori. Ele nu urmează ritmul zilnic al Lunii. Pentru a distinge cauzele, cercetătorii urmăresc nivelul apei timp îndelungat și compară măsurătorile cu vremea și cu pozițiile Lunii și Soarelui.

Marea Neagră are, prin urmare, flux și reflux, dar la scară mică. Atracția astronomică produce un ritm măsurabil, iar vântul și vremea pot acoperi ușor semnalul lui. Tocmai această diferență explică de ce poți vedea schimbări ale apei la țărm fără să observi mareea propriu-zisă.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*